Care sunt diferitele metode de soluţionare alternativă a litigiilor în Ungaria?
Sistemul juridic maghiar prevede cele mai cunoscute căi de soluţionare alternativă a litigiilor (ADR), astfel încât părţile pot încerca să soluţioneze litigiile prin arbitraj sau mediere, ca metode alternative celei de a se adresa instanţei.
Apelarea la acest tip de cale de soluţionare alternativă a litigiilor (ADR) este obligatorie prin lege sau printr-un ordin judecătoresc?
Legislaţia în forma sa actuală nu prevede obligaţia părţilor de a apela la mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor pentru a rezolva litigiile dintre ele.
Există dispoziţii legislative în acest domeniu?
În sistemul juridic maghiar, dispoziţiile legale de la diferite niveluri – în special legile parlamentare – reglementează soluţionarea alternativă a litigiilor.
Medierea
În conformitate cu Legea LV din 2002 privind medierea, părţile (persoane fizice, persoane juridice, entităţi comerciale fără personalitate juridică, alte organizaţii) la un litigiu de natură civilă, care are legătură cu drepturile individuale şi pecuniare ale acestora, pot recurge la procedura de mediere pentru a soluţiona litigiul, dacă ajung la un acord în această privinţă şi dacă dreptul lor de a dispune nu este limitat prin lege. Părţile pot declanşa o astfel de procedură recurgând la serviciile unui mediator. Legea precizează acţiunile juridice civile în care nu se poate recurge la mediere şi în cazul cărora dispoziţiile acesteia nu se pot aplica în ceea ce priveşte procedurile de mediere şi de conciliere reglementate de alte dispoziţii legislative sau în ceea ce priveşte medierea în procedurile de arbitraj. Ministerul Justiţiei publică registrul mediatorilor pe site-ul acestuia.
Medierea în domeniul asistenţei medicale
În conformitate cu Legea CXVI din 2000 privind medierea în domeniul asistenţei medicale, procedura de mediere poate fi utilizată pentru a obţine soluţionarea extra-judiciară a litigiilor juridice privind asigurarea de către prestatorii de asistenţă medicală de servicii pacienţilor şi pentru a garanta executarea rapidă şi efectivă a drepturilor părţilor. Părţile trebuie să prezinte cererea privind medierea camerei regionale a experţilor judiciari, situată cel mai aproape de locuinţa pacientului sau de locul în care sunt furnizate serviciile de asistenţă medicală vizate. Prestatorul de asistenţă medicală trebuie să pună la dispoziţia publicului, într-un mod accesibil, registrul camerelor regionale a experţilor judiciari. Registrul mediatorilor în domeniul asistenţei medicale este păstrat de Camera experţilor judiciari din Ungaria (1027 Budapesta, Bem rakpart 33-34., I. 122.).
Medierea în domeniul protecţiei copilului
În conformitate cu amendamentul din 2003 la Decretul nr. 149/1997 (IX. 10.) Korm. privind agenţiile pentru bunăstarea copilului, protecţia copilului şi gestionarea bunăstării acestuia, a fost introdusă medierea în domeniul protecţiei copilului începând cu ianuarie 2005, în cauzele în care părinţii sau alte persoane autorizate să menţină relaţii cu copilul nu pot cădea de acord cu privire la modalitatea de realizare sau la perioada de timp a contactului. Medierea în materia protecţiei copilului poate fi iniţiată pe baza unei cereri comune a părţilor, adresată unui mediator pentru protecţia copilului. Registrul mediatorilor pentru protecţia copilului este păstrat de Institutul Naţional al Familiei şi Politicii Sociale. Registrul poate fi consultat la sediile oficiale ale Curţii tutorilor şi ale serviciilor de bunăstare a copilului.
Procedurile de conciliere colectivă
Serviciul de mediere şi de arbitraj privind conflictele de muncă înfiinţat prin Legea XXII din 1992 privind Codul Muncii are ca obiectiv principal soluţionarea litigiilor colective de muncă. Acest organ îndeplineşte trei activităţi: conciliere, mediere şi arbitraj. Serviciile de mediere oferite de acest organ pot fi utilizate, de asemenea, pentru a soluţiona litigii individuale de muncă, însă legea nu prevede o obligaţie a părţilor în acest sens.
Pentru a asigura executarea drepturilor consumatorilor, Legea CLV din 1997 privind protecţia consumatorilor a înfiinţat organe de conciliere pe lângă camerele economice regionale. Organelor de conciliere le revine, în principal, sarcina de a soluţiona, în mod extrajudiciar, litigiile dintre consumatori referitoare la aplicarea normelor privind calitatea şi securitatea bunurilor şi serviciilor şi a garanţiei produselor, precum şi a celor privind încheierea şi punerea în executare a contractelor. Obiectivul procedurii de conciliere este de a soluţiona litigiile dintre consumatori şi firme prin ajungerea la un acord, iar în caz de eşec, de a pronunţa o hotărâre, cu scopul de a valorifica drepturile consumatorilor în mod rapid, eficient şi simplu. Aceste organe nu sunt competente să soluţioneze litigiile în privinţa cărora există o dispoziţie care stabileşte competenţa unei alte autorităţi. Procedurile de conciliere sunt declanşate la cererea consumatorului sau, în cazul existenţei mai multor consumatori şi cu autorizarea persoanelor vizate, la cererea organizaţiei civile care reprezintă interesele consumatorilor.